Nu ne cunoaștem, nu ne-am mai văzut,
nu te-ai născut la timp, femeie,
prin timpul tău adesea am trecut,
ca o fantasmă ninsă din idee
Și te-am văzut cum cauți permanent
să zbori prin pielea mea subțire,
dar existența e un șarpe lent
ce nu acceptă nicio răzvrătire
Dacă te-ai fi născut într-un târziu,
din lacrima uitării suferindă,
aș fi rămas în amintire viu
și-aș fi ieșit cu tine din oglindă
Tot căutând în viața noastră sens,
ca două semne triste de întrebare,
ne-am fi iubit pesemne mai intens
pe-o Atlantidă încuiată-n mare
Și la plecare ai fi plâns cu sârg
din cauza rupturii dintre veacuri,
dar, dincolo de ultimul amurg,
să fii un nufăr luminând pe lacuri
S-aștepți acolo să mă nasc și eu,
ca să-mi parcurg întreaga odisee,
și totuși, te pârăsc lui Dumnezeu
că nu mi te-ai născut la timp, femeie...
26 iunie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu