Trec trenuri strivite de-amar și sperjur,
prin gări părăsite fac drifturi,
nu-i nimeni în golul din jur,
de sus până jos numai lifturi
Amiaza își cerne din sânge pojarul,
toți caii de fum aleargă înapoi,
pelinul își umple cu cioburi paharul,
trec trenuri pierdute prin noi
Acarii-s zdrobiți de iluzii,
ferestrele sparte se tânguie-n vis,
ceasornicul zace-n perfuzii,
trec trenuri pe sens interzis
Se duc printre munții de piatră
căutând o himeră-n decor,
doar luna se-aude cum latră
închisă-ntr-un vechi abator
Și nimeni nu știe-n final ce va fi,
golul din jur ține loc de erată,
ceasornicul bate doar ore târzii
și-n gara din noi nicio cale ferată...
17 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu