SUNT MURITOR ȘI-N JUR DOAR DUMNEZEI

Mă sfarmă timpu-n colți de lei,

pe eșafod mi-e sufletul apus,

n-a mai rămas nimic de spus;

sunt muritor și-n jur doar dumnezei

Din urmă dezertările mă strigă

și-mi sare-n brațe arcul cu săgeți,

ecoul mă combate cu tristeți

și urmele-mi se-ncalță cu ferigă

Amurgul se preface că m-ar ști

de când luptam ca noaptea să nu vină,

se zbate în pupile o lumină

și cerul se-ambalează în cutii

Doar curcubeul mă mai ține minte

și m-ar striga să mă întorc sub scut,

din propria cenușă renăscut

se va întoarce leul dinainte

Îmi fierbe-n sânge lupta de pe urmă,

în suflet zeii au turnat stricnină,

-Lumină, strigă inima, lumină!

Nu are căpitan această turmă...

Primiți-mă așa cum se cuvine,

voi duce pân-la capăt astă luptă,

voi strânge laolaltă oastea ruptă

și voi zidi cetatea din ruine

Mă sfarmă timpu-n colți de lei,

pe crucea mea de unul singur sânger,

pe umăr nu coboară niciun înger;

sunt muritor și-n jur doar dumnezei...

12 iulie 2021