Când peste timp se prăbușește luna,
pierduta mea,
amara mea,
doar ține-mi mâna
Nu cer mai mult,
doar ține-mi mâna,
așa de tare doare struna
pe care nu mai știu să cânt
Și chiar de am plecat pe totdeauna
să car tristețile în cer,
și-or să sticlească stelele de ger,
tu ține-mi mâna
Și ai să simți ce am simțit și eu
când tremura în sânge luna...
”A ta sunt pentru totdeauna”,
vorbea cu glasul tău un curcubeu
Și se părea că tu nu ești doar una
ce-ntinde la-ntâmplare mâna...
4-5 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu