Mă privesc din fotografiile vechi
doi ochi de copil,
cerul clipește
sub soarele de april
Pe unde o fi timpul frumos?
Trec trenuri pierdute printr-un gând dureros
Viața e o luptă nedreaptă,
ce-o fi cu îngerul meu, pe cine așteaptă?
Amintirile mă cheamă înlăuntru,
pe vârful degetelor, printre viscole intru
Desculț prin roua destrămatelor dimineți,
de jur împrejur doar tristeți...
Ce de timp irosit!
Nicio răsplată pentru tot ce-am iubit.
Mult timp înapoi, puțin viitor,
din mine-n cuvinte abia mai cobor
Pe unde-o mai fi copilul din munți?
Oglinda reflectă doar oameni cărunți.
Noaptea-și întinde aripile-n zare
și golul din jur se face mai mare...
22 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu