Trece un înger, călătorește
Prin inima neagră, în sus și în jos,
Soarele în apus se topește
Și curge din omul frumos
Stelele se scutură de tăceri,
Curg nesfârșite înserările,
Plânge ecoul zilei de ieri
Înfruntând depărtările
În golul din jur nălucirea
S-a scurs ca un șarpe de apă,
Va veni negreșit amăgirea,
Se-aude în suflet cum sapă
Tristețea coboară pe scări,
Nicăieri răsărit,
Strigă-ntre ziduri cocori,
Dar ecoul acela a murit...
28 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu