Întotdeauna căutăm motive
ca să nu fim fericiți
și când nu le găsim, le inventăm
Când îngerul nopții ne strânge în brațe,
nu mai contează nimic,
esența dispare,
tristețea absolută ne copleșește
Am fi vrut ca totul să fi fost mai simplu,
să fi înțeles cu adevărat ce este
important în viață
Mângâierea de care aveai atâta nevoie
doar îngerul tău ți-o putea dărui
Îți trebuie curaj ca să fii fericit,
îți trebuie curaj să iradiezi golul din jur
Ți-amintești cu cine ai râs și ai plâns,
cu cine ai călătorit prin lumină
și te întrebi
de ce nu ai făcut așa tot timpul,
de ce te-a îmbrățișat cu atâta patimă singurătatea
Îngerul morții e necruțător,
nu-ți lasă timp să-ți iei rămas bun
de la cei dragi,
nu te lasă să împlinești ceea ce ai amânat
pentru când va veni timpul
Dar timpul tău s-a sfârșit
și golul din jur
rămâne suspendate atâtea lucruri nespuse,
atâta viață netrăită
Ceea ce nu ai trăit la timp
nu se va mai întâmpla niciodată
Îngerul morții locuiește, de fapt, pe celălalt umăr
așteptând ca îngerul vieții să adoarmă
și să-l stranguleze în somn
Și atunci ceea ce ar fi trebuit
să fie iubire infinitivală
se va topi în delirul postum
În urma ta nu va rămâne
decât o oglindă deformată
în care se reflectă amintirea de fum...
9 iulie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu