Când plouă, vino în iatac,
e atâta loc, iubito, pentru tine
că de-aș vorbi, m-ai obliga să tac,
și de-aș muri, te-ai îngropa în mine
Străjerii vor cânta sfâșietor
un cântec de iubire absolută,
se va topi și palma mea de dor
până-mi întinzi paharul de cucută
Înspre amurg vor plânge-n grup
toți îngerii deposedați de vise,
cu dinții înfipți în carnea mea de lup
va sângera lumina din narcise
Prin suflet vei schia până în zori
când ai să-nchizi mirarea-n antiteze,
și dacă n-ai să poți să mă omori
vom fi pe lume simple paranteze
Ecoul va striga în urma noastră,
dar nu-l vei auzi preocupată
să ștergi de albastru singura fereastră
pe care nu vei mai privi vreodată
Eu am să trec, surprins și abătut,
din era mea în era glaciară,
pe unde și-altădată am trecut
legat de amintirea ta c-o sfoară...
31 martie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu