Sufletul meu și-a pierdut bucuria
de a lupta cu demonii interiori,
inima se aude cum strigă
sfâșiată de tăcerea din zori
Fântânile au secat
de atâta arșiță și de dor,
numai soarele meu întârzie
strivit sub un colț de covor
Înnebuniseră macii
dintr-odată străini,
abia de-mi mai zăream umbra
târându-se printre spini
Sufletul și-a pierdut bucuria
și doare,
sângerează cerul incredibil de albastru
și-n golul din jur nicio floare
Vino cu mine, mă-ndeamnă furtuna,
și-o să te strivesc de-ntâmplări viitoare!
În depărtare îți fluturi mâna
ca-n acea dimineață sfâșiată de-o rază de soare...
17 martie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu