Se destramă iarna și din spaima ei
Ies cerșind lumină primii ghiocei.
Prin ființă timpul curge ca un nor,
Dintr-odată vieții i se face dor
Orizontu-așteaptă păsări călătoare,
Fetele morgane calcă prin ninsoare,
Nunțile de fluturi se amână încă,
Florile de colț se izbesc de stâncă
Vino, strigă iarba, mi-am ieșit din minți,
Soarele și-ascunde razele-n părinți!
Vino, strigă dorul de-nfloriri sublime,
Doare disperarea de a fi cu tine!
Iarna se destramă, va pieri cumva,
Vino mai degrabă, primăvara mea!
Lunca înflorită își așteaptă mieii,
Din ființă strigă tandri călțuneii
Ne putem întoarce din călătorie
Toți prizonierii inimii pustie.
Chiar și tu, iubito,-n fiecare seară
Poți renaște-n mine ca o primăvară...
1 martie 2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu