Recordul de asistență la un meci de fotbal din acest sezon s-a înregistrat la meciul de Liga a IV-a dintre reînființatele Steaua București și Academia Rapid. Peste 35 000 de oameni au asistat, cu nostalgie și dezinteres, la un duel care în vremuri nu prea îndepărtate se desfășura în competițiile europene. Au fost prezenți pe Arena Națională și câteva sute de huligani care au stricat această sărbătoare a sufletului romantic. Concluzia acestui eveniment rar este că bandiții care au condus fotbalul românesc după 1989 au îndepărtat lumea de stadioane prin distrugerea brandurilor tradiționale. De aceea în Mămăliga I meciurile se desfășoară într-o tăcere mormântală. Iar fotbalul fără spectatori e ca nunta fără lăutari. Sau ca Becali fără reporteri. * Politicienii sunt preocupați de bunăstarea infractorilor. Găinarilor ce au meditat la nemurirea buzunarului altuia în condiții improprii, li s-a pregătit un bonus financiar la ieșirea de la facultățile de profil, iar gulerelor albe, cu mânecile mai lungi decât prevăd standardele europene, li se oferă un pachet all inclusive. Dacă printre beneficiari vor mai fi nemulțumiți, va fi elaborat un nou proiect de lege prin care altcineva să execute pedeapsa în locul lor. Dar banii pentru condiții nașpa îi vor lua titularii. Oricum, în penitenciarele românești în care se află cazați politicieni, cel mai nasol o duc gardienii. Până nu se va introduce pușcăria la distanță, democrația românească de cumetrie și desfrâu nu se va consolida...* Olguța e convinsă că România o bate la the popow pe China în privința creșterii economice. Iată unde a dus îndemnul biblic ”Marș în tramvai!” * Pe toată perioada sărbătoririi Nașterii Domnului, între 6 și 9 aprilie (conform adresei Poliției Române nr. 468 din 5 aprilie 2018), ne-am simțit în siguranță întrucât organele au vegheat ca pruncului să nu-i lipsească nimic. Le mulțumim din inimă bravilor polițiști, în numele nostru, dar și al lui Iisus, care, tocmai în această perioadă, a avut niște probleme cu legea romană. Dar totul e bine când se termină cu bine, chiar și cu o înviere, mai ales că nu s-a încălcat niciun articol al legii 61 din 1991 privind tulburarea ordinii și liniștii publice. După cum știu chiar și copiii polițiștilor, Nașterea Domnului s-a produs pe 25 Decembrie, de Crăciun, când până și SRI taie porcul. Dar ordinul doamnei Carmen se execută, nu se discută. Dacă programul de guvernare-îndoctrinare a împins Nașterea mai spre primăvară, ca să se bucure și pensionarii, nu numai copiii oligofreni ai politicii, e obligatoriu să se respecte. Altminteri s-ar supăra domnul Liviu. Cât despre Iisus, n-are încotro, trebuie să se adapteze. * SRI e deștept de dă în gropi. Deviza ”Patria a priori” înseamnă ”Patria înainte de a experimenta ceva” , nicidecum ”Patria înainte de toate” (Patria ante omnia). Noroc că doamna Viorica s-a prins de eroarea greșelii și a semnalat-o opiniei publice...* Un popă greco-catolic din Londra se dădea huța cu trotineta prin biserică, printre enoriași. Să mai zică cârcotașii de profesie că cea mai profitabilă instituție financiară a lumii nu se modernizează! * 1100 de tone de cartofi proveniți din Egipt, infectați cu bacteria numită putregaiul brun, au fost descoperiți în portul Constanța. Și-n vremea asta cartofii românești încolțesc prin depozitele producătorilor din lipsă de cumpărători! Distrugerea potențialului agricol al României (am putea hrăni peste 82 de milioane de oameni, conform statisticilor FAO), este una dintre crimele cu premeditare săvârșite de politicieni post-decembriști aflați în tractorul puterii. * Pentru al doilea an consecutiv și la rând, Real Madrid s-a calificat în semifinalele Ligii Campionilor cu ajutorul arbitrajului. Dacă anul trecut a eliminat Bayern după ce marele bandit al fotbalului vecin și prieten, maghiarul Victor Kassai, l-a dat afară anapoda pe Vidal și i s-a pus albeața pe ochi taman când Ronaldo marca două goluri din ofsaid, anul acesta victima a fost Juventus Torino. Mâna criminală care a dus fluierul la gură ca pe-o suzetă, fluierând un penalty inexistent, în minutul 93, la scorul de 0 la 3, a fost a unui hoțoman englez de sub Podul Londrei. Dubiosul nu vroia să-și supere petarda, fană înrăită a Realului imaginar. Normal că Buffon, legendarul căpitan al italienilor, a văzut roșu în fața ochilor pentru că a protestat vehement împotriva deciziei păcăliciului, care, în acele momente, i s-a părut a fi un animal grotesc, cu un tomberon în loc de inimă. Din păcate pentru ideea de justiție, Gigi nu i-a dat și o cazma peste felinare. * Scenariul armelor chimice, care l-au dus la spânzurătoare pe Saddam, este reluat în Siria. Trump și vasalii săi europeni mențin starea de război deși pacea era mai aproape ca oricând. Cum liderul sirian, sprijinit de ruși, părea că scapă în câștigător, aliații s-au gândit că ordinea mondială e în pericol și au bombardat anumite ținte. În realitate nu e vorba de un război chimic, ci de unul cinic. În poligonul sirian, marele puteri își arată mușchii. Doar Trump crede că e vorba de un show. Oamenii normali la cap văd cum în fața ochilor orbi se joacă o nouă tragedie americană. Scenariul este scris de producătorii de armament. Regia este colectivă. Actorii principali sunt de la Holywood. În rolul urâtei este o englezoaică, Theresa May, iar ciudatul este interpretat de franțuzul Macron. Doar victimele sunt din Siria. * Gigi Becali i-a reproșat așa zisului fotbalist Florinel Coman că aleargă doar 7 km pe meci, cu 2 km mai puțin decât colegii săi de hârjoneală prin scrumul imperiului becalian. ”Da ce bre, nea Gigi, suntem la atletism?”, i-a replicat contrariat Mbappe de la Cotul Ciorii. * La umbra sânilor în floare, în Costa Rica, s-a format guvernul din exil. Cele două martire, care-i râvnesc scaunul Vasilicăi, stau deocamdată cu ochii-n soare. Și cu alte părți ale corpului, mai puțin expuse publicului larg. Cunoscătorii știu de ce! Ceilalți membri ai Cabinetului s-au împrăștiat prin diferite zone ale lumii, din Serbia până în Madagascar, ca să nu-i dibuiască potera și să le confiște programul de guvernare-destrăbălare cu bani publici. * Deși legendele urbane spun că Iohannis e cam încet, cu ocazia sărbătorilor pascale le-a închis gura tuturor sărbătorind pe repede înainte cu o săptămână mai devreme decât majoritatea românilor. * Ultima activitate obștească a domnului Daea se numește ”Alege usturoiul!”. Ai mare grijă, nea Petrică, că cățeii e periculoși pentru strigoi! * Marile dezbateri televizate legate de protocoalele s(p)ionului SRI-Procuratura Generală sunt apă de ploaie. Scopul lor este de a-i face pe românii pasivi (pensionari, văduve, orfani, săraci cu duhul) să mai uite de foame. Același teatru ieftin poate fi vizionat și pe la ședințele organizației de bază numită impropriu Comisia de control SRI. * Până în anul douăzeci-douăzeci, Viorica-Vasilica vrea să îndeplinească toate cerințele programului de guvernare-analfebetizare. * Între timp, inflația s-a dus la 5%, în ciuda optimismului ireal ce străbate ca un laser zidurile Palatului Victoria Socialismului de Cumetrie și Desfrâu. Treaba-i proastă. Și, din nenorocire, mai durează! * Din cauza recesiunii economice, combinată cu alergia față de justiție, Elena Udrea a cerut și a obținut statutul de refugiat politic în Costa Rica. Mititica! * Vegheată de soțul ei, Damian Crâșmaru, care i-a fost alături 66 de ani, s-a stins, la 92 de ani, flacăra inconfundabilei actrițe Carmen Stănescu. Drum bun printre îngeri! * Tot într-acolo a luat-o și caricaturistul Cristian Stănescu. Și-a desenat singur norișorul din care curg lacrimi. * A apărut o nouă listă cu vreo 200 de colaboratori ai Securității. Pentru cititorii mai tineri, care s-au șters de urdori mai târziu, e bine de știut că Securitatea e mă-sa SRI. Nu s-au lămurit încă problemele legate de paternitate * Un membru al Mafiei italiene a fost arestat la Pitești. În mediul de afaceri local părea un om cinstit. * În abdomenul burții stomacului unui cașalot exilat pe coasta Spaniei (altul decât arbitrul meciului Real-Juventus) au fost descoperite 29 de kg de plastic. Omul este cel mai mare dușman al planetei pe care o tratează cu inconștiență și nepăsare. * Regina Spaniei, Letiția, n-o înghite pe soacră-sa, fosta regină Sofia și nu s-a sfiit să-și arate proasta creștere în seara de Paște (catolic). Ținând cont că, totuși, e vorba de o soacră, popularitatea Letiției n-a avut de suferit. Dimpotrivă! * Tot soacra îi dădea bătăi de cap și lui Ștefan cel Mare când se întorcea acasă la ore foarte mici și găsea și poarta încuiată, și câinii războiului dezlegați. * ”Era o noapte întunecată precum cerul gurii lui Mike Tyson. Spre Cetatea Neamțului, un călăreț prăpădit, cu zdrențele fluturându-i în vântul nemilos, se lăsa dus de cal. Sângele-i șiroia din rănile nenumărate. Se auzi un blues. Păsările nopții-l recunoscură. Era Fănel. Își plângea de milă:” -Oh, oh, oh, la, la, la / Am rătăcit cărarea/ M-a luat gaia, m-a luat gaia/ Du-mă căluț la Mamaia...” Dar calul ori nu vroia să-l asculte, ori nu prea avea ureche muzicală, că-l duse drept la Cetatea Neamțului, unde-i era adăpostită, într-o năframă subțire, tânăra-i consoartă, vegheată cu strășnicie de scorpia a bătrână. Adică de soacră-sa lui Fănel, dacă cititorii neînsurați, dar fericiți, încă nu s-au prins. ”-Bine și aici ! acceptă decizia calului marele voievod. Că s-a terminat oricum. Ce-are să-mi facă zgripțuroaica în plus? N-are ce, că turcii mi-au pus-o destul de rău.” Domnul îl rugă pe căluț să ciocănească elegant, cu potcoava de la piciorul din stânga-spate, în poartă. Se conformă dar fu bruiat de orologiul din turn care vestea anapoda miezul nopții. ”-Tu-le muma-n cur de nepricepuți, n-au fixat ceasul!”, nu se putu stăpâni vodă. ”-Pe mine mă-njuri, mă, golane?” se rostogoli din turn vocea dogită de șoricioaică a mamei soacre. ”- Nu-s golan, madăr. Sunt eu, Ștefan cel Mare. Fănel, după cum m-alinți mata cu duioșie.” ”-Fugi de-aici, șarlatane, ești tu cine zici cum sunt eu duioasă. Ștefan e la luptă, nu umblă noaptea alandala, îmbrăcat ca metrosexualii, sau mai rău, ca răposatul meu soț, Radu cel Frumos. El apără țara, ca să poată d-alde tine să ardă gazul de pomană și să sperie două femei singure, în creierii nopții, cu șiretlicurile lui. Nu cumva ești din Vaslui, că de când v-a făcut Măruță celebri pentru sexul vostru surpriză bântuiți peste tot. Să știi că o pățești cu mine, că-s văduvă cam demultișor. Ia pune fă, toanto, felinarul pe el să-i văd moaca! Ptiu, Mario, ăsta-i chiar neisprăvitu de ginere-miu! La ora asta se vine acasă, obraznicule? Și-n halul ăsta? Ai fost la curve și iar te-a prins vreunul cu nădragii în vine?! Și eu i-am spus proastei de fi-mea să nu mai ofteze după tine, că năravul din fire n-are lecuire. Dar ea, nu și nu, că știe ea ce face, că nu ești chiar așa cum au scris unii istoria.” ”-Lasă-l, mamă, i-o fi foame, săracu!” ”-Foame, hai? Las că-i dau eu o papară s-o țină minte.” ”-Mamă, lasă-l, te rog, să se explice, cine știe ce i s-a întâmplat...” ”-Să se explice? Ce să explice, mă rog? Poziția 69, Doamne iartă-mă, că suntem în post și, oricum, mi-am mai pierdut și din elasticitate. Dacă la tine ține vrăjeala, află că la mine nu merge, copilo, că-s coardă bătrână. Du-te imediat la culcare ca să nu răcești, că ăsta te ia cu papagalul, te zăpăcește și tu ești în stare să-l primești în iatac și să-i dai puță. Că n-ai minte nici cât o pisică! Că dacă aveai, m-ascultai pe mine și acu erai departe, nu-ți pierdeai nopțile așteptându-l în lacrimi pe golanul ăsta. Gata, la culcare, acum chiar m-ai supărat. Ștefane, cântă slow-ri la altă masă că noi cunoaștem placa. Vira!” ”-Mamă soacră, nu-i ce-ți imaginezi mata. Vin de la luptă, oastea mi-i spartă și-s singur. Sunt rănit, sunt la pământ, sunt vrac.” ”-Minți, nerușinatule! Minți ca un șarlatan ce ești. Vii de la Hârlău, de la țiitoare.” ”-E prima oară în viața ta când te înșeli. Chiar vin de la război și-am cam luat-o la muian.” ”-Nu mă duci, te cunosc bine, nașparliule. Tu nu ești om de casă, dar olecuță de bătaie știi, încă nu s-au născut turcii care să ți-o pună. Recunoaște că vii de la Răreșoaia!” ”-Aș fi vrut eu dar, din păcate, adevărul istoric e altul. Crede-mă și mata o dată-n viață.” ”-Ce să fac? Să te cred? Ai impresia că m-am tâmpit de tot? Nu, Ștefane, sunt neschimbată.” ”-Dacă nu-mi dai drumul înăuntru, îmi dau duhul aici.” ”-Pe cât facem prinsoare că n-ai curaj? Nu-mi faci tu bucuria, te cunosc bine, prefăcutule.” ”-Sunt rănit.” ”-Ha, ha, ha, dar noi cum suntem! Aud? Crezi că pentru fata mea e ușor să te aștepte până în zori, când catadicsești să te întorci de la chermeze, de la striptis, de la concursuri de ”Miss Podgoria”! Că te-ai băgat în toate juriile, de nu mai are loc bietul Cătălin Botezatu de tine. Ești rănit? Cu atât mai bine. Să vezi și tu cum e, să înveți ce înseamnă durerea unei mame.” ”-Mi-e sete! Mor de sete!” ”-N-are cum să nu-ți fie la cât tragi la măsea. Stai în cramă câte trei zile și pe urmă te vaiți. Vai! Mă arde! Mor! Am arsuri! Vrei să te dregi, ți-e rău.... Foarte bine. Repară-te, caută vreun non-stop prin împrejurimi, că de când ești domn s-au înmulțit cârciumile ca ciupercile după ploaie.” ”-Madăr, poate că sunt așa cum zici mata, dar dă-mi drumul în cetate cu vorba bună că eu tot nu mor cum ți se pare ție și s-ar putea să ai necazuri mari cu peftea.” ”-M-ameninți, golanule?! Altceva mai știi să faci? Ești un zero barat și termină cu amenințările că n-am auzit să existe în literatura de specialitate vreun caz de soacră rezolvată de ginere. În schimb, în sens invers, sunt o mulțime de exemple. Mai citește și tu presa! A, scuză-mă că te ofensez. N-ai purtătorul de cuvânt cu tine și ți-e frică să nu-ți strice vocalele ochii ăia de bagabont.” ”-Uite ce-i, cotoarbo, dă drumul la poartă că te iau la pietre, fi-ți-ar clanța aia a dracului , Doamne iartă-mă, că sunt și Sfânt, printre altele.” ”-Aha, mă-njuri, ți-ai dat arama pe față. Vezi, fă, proasto, ce-mi face turbatu. Adu oala aia cu apă fiartă să-l opăresc că nu mai suport. Fac atac de panică și sar pe el de pe zidurile cetății, ca la wrestling. Însă fără să-l atenționez. Ți-l fac pilaf, una-două.” ”-Lasă-l, mamă, e băiat bun.” ”-Fugi în odaia ta și bagă-te pe Facebook că-ți dau două peste bot de nu te vezi! Te-a prostit golanul. Că dacă m-ascultai și erai fată cuminte, te dădeam la o facultate particulară și nu-ți mai iroseai viața fără rost așteptându-l pe necioplitul ăsta. Dar tu...nu și nu, că-l iubești, că e celebru, că e os de domn, că te-a cucerit pe loc, la București, că ai avut sentimentul ăla de ”deja vu ” și alte romantisme d-astea de doi bani. Piei din ochii mei, proasto, că te cârpesc de nu te vezi!” (..) ”-Stăpâne” - interveni calul, care se plictisise sudând la țigări fără timbru, din cânepă ușoară - ”eu nu mai suport melița ăsteia și-n cetate e clar că nu putem intra ca s-o strângem de gât. Să fim rezonabili și să ne întoarcem la discotecă. Să nu creadă turcii că ei sunt cei mai tari băieți de băieți din cartierul balcanic.” ”-Ai dreptate. Gloabo!” ”-Ce-ai zis?” ”-Nu vorbeam cu tine, ci cu soacră-mea.” ”-Norocul tău... că altfel te trânteam de-ți săreau ochii ăia bulbucați cât ești de Mare și de Sfânt.” ”-E-n regulă, numai o vorbă să-i mai spun soacră-mii și-am șters-o. Gloabo!!! Se face că nu mă aude, iapa râioasă...” ”-Știi ceva, stăpâne? Ia descalecă și ia-o tu cătinel, per pedes, după cum ziceau latinii, spre munții Vrancei, că noi doi nu mai suntem compatibili.”-Ce-ai, mă, te-ai supărat din senin?” ”-Nu că m-am supărat, dar avem și noi, caii, demnitatea noastră. Și nu ne place să ne-o calce nimeni în copite, ca să zic așa. Și să știi că la atâta lipsă de afecțiune și de recunoștință din partea ta, chiar nu mă așteptam. Până acum vreo două ceasuri ziceai că-s fratele tău, că ți-am fost alături la bine și la rău, că dacă nu eram iute de picior te făceau turcii la beregată... și câte și mai câte vrăjeli de om aflat la înghesuială. Chiar mi-a plăcut dedicația aia pe care a băgat-o Vică Abetovenei, ” De la mine din pocal a băut un om și-un cal!” Și acum, ce faci? Te sucești la 180 de grade și compari paracopitatele cu care ți-ai făcut de atâtea ori treaba cu ciufuta aia de soacră-ta? A avut dreptate Ureche când a scris că de câte ori trăgeai la măsea, pe la ospețe, lesne omorai fără giudețu. Adică, după cum zice Google translate, fără judecată... ” * Promoușăn: Iubite cetitorule, urmărește cu atenție episodul următor și-o să afli cum și-a construit Vrâncioaia ditamai viloiu și cui băgau sula-n coaste, cât era ziulica de lungă, legendarii ei feciori.
CONTELE DE MONTE-CRISTO
15 aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu