Nu-i nimeni în golul din jur,
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur.
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde,
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde.
Orizontul e-un front străbătut de dureri imprecise,
Zboară invers păsări de pradă dinainte ucise.
E viscol total în artere, corăbii de scânduri
Duc morții cu roaba prin gânduri.
Neantul sfâșie albastrul în gheare,
Nisipu-n clepsidră se scurge mai tare.
Se aud țipete de cocori răstigniți fără cruce,
Pe-un drum nemarcat uitarea ne duce.
Ochi nevăzuți se împrăștie în mii de smaralde,
Un foc de zăpadă dinlăuntrul îl arde.
Nu-i nimeni în golul din jur,
Tac îngerii condamnați la desfrâu și sperjur
7 aprilie 2018
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu