Afară vântul ne îngheață pașii,
în casă arde focul ca-n povești,
în noi s-au încuiat ocnașii
și plâng cafelele în cești
Miroase-a scorțișoară în pahare
și-a amintiri ce nu le vom uita,
o umbră-a întâmplărilor amare
va trece dezgolită prin perdea
Mă strângi de mână și mă chemi la tine
ca-n iarna nesfârșirilor de rai,
se zbate universul în ruine
și-mi trec prin suflet herghelii de cai
E-așa de nefirească iarna vieții
când ninge în altare cu tristeți,
afară-n viscol se aud drumeții
cum bat cu stele moarte în pereți
S-au stins subit luminile din suflet,
nu-i niciun verb pe care să-l conjug,
din vise sfărâmate scriu un cântec,
și focul arde-n mine ca un rug....
13 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu