Te iubesc și când ninge, te iubesc și când plouă,
când mă-ntorc pe pământ dintr-o eră pierdută,
te iubesc când mă înec ca un fluture-n rouă,
te iubesc și când beau în neștire cucută
În genunchi te iubesc, când îmi ești rugăciune
și neantu-și întinde privirea albastră,
te iubesc ca un foc sugrumat de tăciune,
ca o piatră ce sparge-n văzduh o fereastră
Și-n zbor te iubesc, când vânturi solare
ca șerpii de apă prin țesuturi se scurg,
te iubesc și când frunzele amare
răvășesc amintiri dureroase din burg
Te iubesc și când plouă, te iubesc și când ninge,
și când timpul mă strânge în lanțuri de fier,
te iubesc și când sufletul de zăpadă îmi plânge,
te iubesc rătăcind ca o iarbă prin ger
Și când sunt răstignit pe rugul în flăcări,
când prin răni cu-n vătrai nemilos răscolesc,
când din trup ciugulesc sângeroasele păsări,
ca un leu în delir eu și-atunci te iubesc...
25 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu