SĂ PUNEM CAPĂT NĂRUIRII ȚĂRII

 Vă năruiți! Se năruiește țara!

Nu vă mai pasă parcă nici de voi,

Mă tem că n-o să vină primăvara

Atât de multă iarnă e în noi

Fiți demni, de lași e plin pământul,

Iubiți strămoșii ce ne-au dat un rost,

Nu vă-nclinați după cum bate vântul,

Putem să fim mai mult decât am fost!

Nu vă prefaceți că nu înțelegeți

Resorturile dictaturii silei,

Ce semănați aia culegeți,

Nu acceptați spășiți cutia milei

Pe care v-o întind perfizii, guvernanții,

Ce au pe ordinea de zi sclavia,

În fruntea țării s-au proptit mutanții;

Laborator al morții-i România

Sus inima, români, atât cât sunteți!

Redeșteptați-vă în zori de zi!

Tot sufletul cu patrie să-l umpleți, 

Fiți nopții infernale flăcări vii!

Să punem capăt bolii ce ne frânge,

Să evadeze teama din trovanți, 

Să zboare fluturii nădejdii-n sânge, 

Fiți liberi precum cerbii din Carpați!

Stați drepți ca brazii sub ninsoare,

Ca oameni demni să înfruntați stihia

Și veți trăi și-n viață viitoare,

Întinerind prin jertfa voastră România

Să punem capăt năruirii țării,

Să demontăm scenariile triste,

Să râdă curcubeie-n largul mării

Și-această țară-a noastră să existe...

11 februarie 2021