Noi nu avem un loc pe pământ
unde eu să fiu tu, unde tu să fii eu,
să fim candele alintându-se-n vânt,
să-mi fii cerul dintâi și să-ți fiu curcubeu
Nu mai avem aripi de ceară și lut,
plânge tăcerea astmatică-n oase,
aș fi vrut pe pământ să fiu scut
privirilor tale frumoase
Fereastra albastră se sparge și ea,
și-o gheară se-nfige-n retină,
s-a strivit de-așteptări acea stea
ce-aprindea între noi o lumină
Amintirile magice pier
pe pământ nu mai suntem deloc,
îngerii s-au pierdut în alt cer
și n-avem ce să punem în loc...
(r)
10 februarie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu