A devenit cutumă ca nimeni să nu cânte
Tot ce-i frumos pe lume, în inima de leu,
Ne ducem existența în suflet ca pe-un munte,
Tot traversând deșertul și viscole cărunte
Ne risipim prin cosmos, striviți de curcubeu
Străinii-n casa noastră impun edicte noi,
Ne este interzisă puterea de a fi
Îngeri albaștri-n luptă, hrisoave de eroi,
Curg nesfârșite râuri de-otravă și noroi,
Pe hartă sângerează mai multe Românii
Și pentru demnitate vom fi ostracizați,
Căci flacăra de veghe e astăzi interzisă,
De vii, dacă se poate, vom fi înmormântați,
Alăturea de cerbii luminii din Carpați,
Că ușa dinspre suflet nu trebuie deschisă
Și câte și mai câte sordide legiuiri
Vor să îngroape-n tină destinul românesc!
Se stinge-n om lumina, butonul e la știri,
Acolo croșetează sforarii amăgiri,
Cei ce le-acceptă mor, deși cred că trăiesc
Dar mie nu mi-e teamă și cânt de câte ori
Înalț spre cer privirea din vârfuri de Carpați,
Desculț cobor prin bruma trădărilor din zori,
Și îmbrățișez cu ochii mareele de flori,
Și sun din corn s-audă armatele de frați
Întreaga propagandă n-a alterat nimic
Din ce-am primit ca zestre de la străbunii mei,
Vă sunt în viața asta și-n moarte inamic,
Vă dau de bunăvoie mutările în plic,
Și-am să vă sfâșâi zilnic, și-am să v-arunc la lei
Și voi cânta chiar și din moarte Țara
În care am surâs și-ades am suferit,
Cu arcul și săgeata, cu naiul și chitara,
Noi ne-am opus furtunii, căci România-i vara
În care Dumnezeu a și copilărit
Și n-am să cer vreodată clemență pentru fapte
Pe care le-am făcut în misiunea grea
De-a arde cu fier roșu, în piață, acele acte
Ce bântuiau prin mințile necoapte
Și condamnau la moarte Țara mea
Și-am să mă lupt cu pegra pân la capăt,
Și de-ți vedea în noapte o candelă venind
Să știți că România nu mai e sub lacăt,
Stă mărturie îngerul în treacăt
Ce-a refuzat să-și vadă Patria murind...
4 august 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu