În ultima noapte de iubire amară
m-am urcat și am coborât pe o scară
din sângele tău abia pâlpâind
și n-am auzit tristețea venind
Copaci desfrunziți plângeau în brațele mele
și praful din mine, tot praful din stele
cădea ca o pânză pe suflet, pe cânt,
și n-am auzit ecoul plecând
Și, vai, te iubeam ca-n clipa dintâi
și nu am știut cum să-ți spun să rămâi,
iar tu ai căzut din lumină în haos,
zadarnic aprinzi lumânări în pronaos
Din iarnă au rămas doar urme de sănii,
ne latră în suflet temute dihănii,
se sparge de frig și acea călimară
din ultima noapte de iubire amară....
7 august 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu