N-o să mă întorc niciodată,
Prin cetățile inimii bate vântul.
Doar ruine și goluri alpine
Și-ntre noi, sfâșiat, legământul
Doar în vis m-am întors;
Vântul bătea răvășindu-ți chipul.
Am alergat pe deasupra mării
Până m-a înghițit nisipul
Poate cândva, undeva, în amurg,
Voi cădea din cosmos în mare,
Dar n-o să mă întorc niciodată,
Aripile de ceară mă vor duce în soare...
25 august 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu