Nu te mai zăresc și s-a scurs și vara
Și-ți recit poeme doar de Tristan Tzara
Poate undeva, într-un veac mai bun,
Dinspre ochii tăi înecați în fum
Va veni un înger, să-mi țeasă retina,
Nu te mai zăresc, s-a sfârșit lumina
Dacă ai să strigi, nimeni nu-ți răspunde,
În ecou nu poți fără chei pătrunde
Nu te mai zăresc, toamna o să se întoarcă,
Sufletul s-a dus în apus pe-o barcă
Și ce-a fost să fie dor și înălțare
S-a ascuns, iubito, într-un colț de mare
Nu te mai zăresc, timpul nu-mi dă voie,
Și n-o să mai fim pe arca lui Noe
Noapte bună-ți zic, singur voi porni-o
Pe cărări de fum; așadar, adio!
Și chiar dacă prin preajmă nu te mai zăresc
poate că-n poeme încă te iubesc...
7 august 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu