Într-o lume ipocrită singurătatea îți strigă numele
Numai timpul stă pe loc,
noi ne ducem înainte
condamnați la călătoria absolută
prin noi înșine
E dureros că nu putem merge înapoi,
de la sfârșitul vieții spre începuturile ei
Cu siguranță am fi mai înțelegători,
am evita greșelile, suferința, mândria
Ar fi frumos ca viața noastră
să înceapă cu moartea,
după care
din bătrâni să devenim tineri,
din ce în ce mai tineri
până emigrăm în copilărie
Atunci viața noastră s-ar sfârși cu nașterea noastră
Am păși desculți printr-o altă lume,
fără să-i părăsim pe cei pe care i-am iubit
cu adevărat
de la începutul și până la sfârșitul lumii
Pentru că și ei se vor naște odată cu noi
și vom merge desculți prin rouă
până la sfâșierea luminii
19 august 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu