NU MERIT

 O, nu, nu merit curcubeie aprinse,

nu merit aripi cerul să măsor,

nu merit mâinile întinse,

nici scări pe care-n suflet să cobor

Nimic din ce văd ochii înrourați de fiară,

ce sfâșie bezmetic carnea mea,

nu merit trenul ce-a fugit din gară,

nici Carul Mare-njunghiat de-o stea

Nu mi-am dorit vitrină cu trofee,

trofeu am fost chemărilor sangvine,

am evadat tot timpul din idee,

să pot să fiu alăturea de tine

Nimic nu merit din ce vrei să dai

și ai ținut ascuns adânc sub pleoape,

căci drumul tău se duce către rai

de unde niciun înger n-o să scape

O, nu, nu merit curcubeie aprinse

pe care le-am îmbălsămat cu-azur,

să nu mai stai cu mâinile întinse,

să nu te soarbă golul dimprejur

Nimic nu merit, nici ipocrizii,

nici declarații false de iubire,

de-atâtea desfrunziri și erezii

din cosmos nu mai vine nicio știre

Tu meriți totul după cum s-a scris

cu litere majuscule în carte,

să iei ce vrei și cât dorești din vis

și să condamni toți fluturii la moarte

Pe urmă, când te vor lovi pieziș

luminile ce-au străbătut infernul,

nu ezita să mă privești cruciș

și să-mi străpungi indiferentă sternul

Și să te vaiți că, ”vai, cât mă mai doare

acest cuțit ce l-am înfipt în tine”;

și-n fiecare înger care moare

se risipesc toți fluturii din mine

Și-i imposibil să mă-ntorc în vise,

deposedat de zbatere și credit,

am tot bătut la uși închise;

nu s-au deschis; desigur, nici nu merit...

3 octombrie 2021