Octombrie se stinge-n calendare,
se duce pe un alt tărâm,
plâng frunzele-n abecedare
și noi prin viață abia ne mai târâm
Nu mai avem resurse pentru lupte,
arțarii s-au predat ca de obicei,
cu toate visurile rupte
bieți fluturi se târăsc prin ochii mei
Parcă mi-e frică să te strig pe nume,
n-ai să răspunzi, răpusă de dureri,
se stinge și această lume
și nu mai cred în mâine, nici în ieri
Din streșinile inimii brumate
mai zboară câteodată rândunici,
și dau perdeaua vieții la o parte,
dar tu nu ești, deși aș vrea, aici
Nu pot s-accept octombrie să plece
ducând cu sine tragicul apus,
un tren de frunze prin surâs îmi trece
și nu a mai rămas nimic de spus...
29 octombrie 2021
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu