Mi-au trecut prin suflet veștile barbare
dar n-au reușit și să mă ucidă,
cântă în orchestră violine amare
prin zăpada minții trece o cervidă
Unde se tot duce?, se întreabă norii,
au căzut sub drujbe brazii din Carpați,
țărmul s-a ascuns înlăuntrul mării
și-n adâncul nopții fluturii-s uitați
Niciun drum de stele, nicio dâră albă
nu mai urcă rugul florilor proscrise,
plânge infinitul lâng-un fir de nalbă
și se-aprind sihastre stelele din vise
Prin zăpada minții trece o cervidă
căutând o rază putredă de soare,
viscolul pesemne n-a putut să-nchidă
urmele lăsate de-o altă ninsoare...
8 ianuarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu