Plec, dar nu te întrista cu firea,
îmi va fi întotdeauna dor,
a fost predestinată despărțirea,
ne vom regăsi în viitor
Și-acolo vei fi ca și aici
înger risipindu-se-n praf de stele,
vor striga lăcrimând rândunici
dintre două bătăi ale inimii mele
Voi întinde privirile-n zare
să-ți fie cărare de nea,
și-ai s-arunci toate hainele-n mare
și-ai să-mi fii răsărit, draga mea
La fereastră doi ochi de zăpadă
vor păzi de fantasme iubirea,
ninsori nesfârșite-or să cadă,
predestinată ne-a fost despărțirea
Așa că mă duc, dar nu te întrista,
să nu-ți fie vreodată mai dor
decât mi-a fost mie cândva,
când te-așteptam în viitor...
13 ianuarie 2022
pornind de la un poem de Serghei Esenin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu