SFÂȘIERI

 Sentimentul că n-ai să mai poți vedea niciodată

niciun apus, niciun răsărit, nicio frunză căzând

cu cine sufletul tău ar fi vrut să le vadă,

de cine gurii tale îi este sete,

este atât de dureros

încât fiecare celulă a ființei tale,

fiecare țesut împăienjenit țipă

Carnea te pârjolește, inima se rupe-n bucăți, 

de jur împrejur golul se face și mai mare

și te soarbe fără milă

Somnul amețitor te izbește de toți pereții nopții,

în tine plâng toți copacii după care te-ai jucat 

de-a v-ați ascunselea

Nimic nu se compară cu iubirea răvășitoare,

strivită de lașități inexplicabile

Sfâșierile zilnice nu sunt decât preludiul unei drame

în care te-ai jucat de-a viața frumoasă

dar nu ți-a ieșit

Rămâne sentimentul dureros

că n-ai să mai poți vedea niciodată la fel

răsăritul de soare

Călătoriile în timp sunt interzise prin lege,

doar amintirile sunt legale și vor sfâșia

fără milă

sufletul tău copleșit de neputințe,

până la sfârșitul lumii

și încă o zi...

20 ianuarie 2022