Paharele de vin la lună latră,
schiază înserările prin oase,
nu mai rămâne piatră lângă piatră
din zbaterile dureroase
Vechi nostalgii în sânge se revarsă,
spre Polul Nord au emigrat cocorii,
strigă durerea de pe buze arse
și doar în vis mai cântă muritorii
În sufletul strivit de zidul morții
am tot purtat iubitele de rouă,
ostracizat din închisoarea cărții
mi-s ochii-n lacrimi și afară plouă
Oglinzile aflate-n suferință
se sinucid lovindu-se de zid,
de-atâtea înfrângeri și de necredință
în propria iluzie mă-nchid
Și cheia o arunc în Marea Neagră
din care am ieșit iubind cândva,
când partea mea de timp era întreagă,
deși o-mprumutasem altcuiva...
7 ianuarie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu