Când soarele te izbește în ochi
nu-ți mai auzi gândurile povestind
dragostea aceea mistuitoare,
dragostea aceea orbitoare
din străfundurile inimii tale venind
Pe malul apei, printre pietre albe, sărate,
amintirea se strecoară într-o geacă de blugi
Când trece soarele mai departe
îți trimiți sufletul înainte
ca să ai după cine să fugi
Din când în când coboară din seară
urme desculțe căutând o cărare,
ducând cu ele
acea dragoste mare
Poate ai plânge și tu, acum știi
ce s-ar fi putut întâmpla dacă
în munții inimii
ai fi obligat universul să tacă
Dar dragostea mistuitoare
îți sfâșie inima
și inima doare,
încă arzând, încă cerșind
raza aceea de soare...
24 martie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu