Iubito, nu mai vine primăvara,
e atât de multă iarnă pe pământ,
îmi plânge-n suflet toată țara
și-atât de trist și revoltat îi cânt
La miezul nopții n-o să fie nimeni,
doar fiarele sangvine vor lătra,
Siberia ucide oameni tineri
și de-am voi, nu mai putem ierta
De unde atâta ură și sfidare?
De unde atâta sete de război?
Aș scrie și o ultimă scrisoare
planeta să se întoarcă înapoi
Aș spune c-or să înflorească pomii,
copiii toți vor fi sublimi și vii,
dar bântuie bolnavi atomii
și plâng metaforele-n poezii
Un imn al păcii planetare
aș scrie azi când pe planetă ninge
cu gloanțe și cu ordine barbare
și omenirea pare că se stinge
E atât de multă suferință pe pământ
că-n suflet mi se-ascunde toată țara,
cântec de leagăn trebuie să-i cânt
s-adoarmă până vine primăvara...
1 martie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu