miercuri, 30 martie 2022

ÎN SEARA ACEEA

În seara aceea, îmi amintesc 

de parcă s-ar întâmpla aievea,

ai redevenit parte a întregului

dumnezeiesc


Abia pășeai pe covorul de flori

pe care viața, într-un moment de rătăcire,

îl întinsese pe parchetul rece,

printre chemări de iubire


Văzând că mă frământă ceva, mi-ai spus:

”Iubite, nu mai fii rău, 

răul nu face parte din ființa ta, 

trimite-i acel mesaj lui Dumnezeu;

fii tu însuți, iubitul meu!


Mi-amintesc că ai mers în bucătărie,

nu mai știu dacă să-ți faci o cafea

sau să speli vasele,

lăsându-mă să scriu un poem de dragoste

în care îți sărutam picioarele,

ochii luminoși și toate oasele


Sau mi se pare că ai făcut un duș,

nu mai știu exact,

bătea un vânt rece de la ruși,

iar eu te iubeam atât de mult

încât nu conta ce faci

în acea seară scăldată-n tumult



Am băut un pahar de vin alb;

”E mai bun ca șampania!”, ai exclamat fericită 

și ne-am iubit de parcă ar fi fost sfârșitul lumii

Umbrele noastre îmbrățișate de timpul frumos

se împrăștiaseră pe pereți, în bătaia lunii


La miezul nopții au coborât șoaptele:

”Ai trimis mesajul, iubite!

Nu te mai preface că ești rău, 

îngerii nu au măști, nici copite,

și

rolul acesta nu te prinde. 

Uite, îngerul meu o mână-ți întinde!”


Am adormit surâzând

și n-aș fi vrut 

să mă mai trezesc niciodată

plângând



”Iubite, mi-ai spus a doua zi,

să nu mă părăsești niciodată

chiar dacă șarpele îndoielii o să te pătrundă!

Să mă iubești în felul tău

până la sfârșitul timpului

și încă o secundă!

 

Și dacă nu m-am născut încă,

așteaptă-mă să mă nasc,

așteaptă-mă, o să-mi parcurg odiseea

și-o să fiu prezentă la prima noastră întâlnire.

O să fiu acolo negreșit; 

la fel ca-n seara aceea 


29 martie 2022


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu