Îmi tremură privirea, doamnă,
și frunzele în inimă îmi plâng,
mă doare această zi de toamnă
și din oglindă ochii tăi mă frâng
Prin menghinele ucigașe
mă scurg din tine înapoi,
și nu mai zboară fluturii din oase,
și-n loc de sânge picură noroi
Și nu mai pot întinde mâna
de-atâtea frunze ce mă strâng,
răsare-n suflet numai luna
sub care-am învățat să plâng
Îmi tremură privirea, doamnă,
tot căutând în jur un soare,
cocorii la plecări îndeamnă.
dar nu mai poate sufletul să zboare...
23 octombrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu