Și când ne cotropește durerea de a fi
pe-această lume fluturi efemeri,
ne întrebăm cum am putea iubi
să fim și-n viața viitoare ce-am fost ieri
Chiar de ne doare când am fost frumoși,
am repeta și-n ceasul morții clipa
de-a căuta prin spinii nemiloși
o floare sângerându-ne aripa
Noiembrie se prăbușește-n frunze,
se-aud strigând cocorii altei lumi,
magia s-a ascuns în alte pânze
și s-a închis și casa de nebuni
Sub cicatrice doarme o lumină
ce-a sfâșiat întregul orizont,
toți condamnații fără nicio vină
și-au scufundat corăbiile-n port
Abia în ceasul de pe urmă vin
miresele în hainele de lut,
nisipul din clepsidră-i tot mai fin,
iar tu, iubito, nici nu te-ai născut!
Și poate-ai să te naști în viața asta
că nu mai am cuvinte să te strig,
s-a prăbușit în inimă fereastra
pe care te-ai uitat când ți-a fost frig...
1 noiembrie 2022
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu