POPOR CU GÂTU-N LANȚ

 

Popor român, ți-e gâtu-n lanț,
se grohăie în preajma ta urât,
în visterie nu mai ai un sfanț,
paharul suferinței s-a umplut

Ai construit o țară cu sudoare,
e plină România de uzine,
dar astăzi, fiare-nrobitoare
ucid ce-i mai frumos în tine

Se bat bandiții pe ciolan,
și răzuiesc și osul tău,
accepți să nu mai faci ban,
și răul se preface în mai rău

Îți iau și bruma de avere
dintr-o istorie trucată,
te îmbolnăvești de ură și de fiere
și țara ta-i vândută la bucată

Ai devenit străin la tine-n casă,
nu mai ai dreptul să te răzvrătești,
adio, Patrie frumoasă,
ești interzisă-n cartea de povești

Țăranii nu mai merg cu-autobuzul,
biletele prea tare s-au scumpit,
cine-a uitat c-au înălțat Oituzul
la rangul unui maxim infinit?


Nu mai ai loc în cimitire,
o moarte s-a-ncuibat în toți,
n-ai bani de lumânări, de pomenire
și dricul e condus de mafioți

N-ai dreptul la revoltă și proteste,
prizonier în scările de bloc,
se fac pe viața falsă teste,
iar trădătorii-s câte doi pe loc

Te rătăcești ca un drogat prin viață,
în tine strigă asurzitor ocnașii,
în țara ta n-ai dreptul la o ață,
zadarnic plâng prin piețe nevoiașii

Bătrânii mor cu pensia ciuntită,
sfârșitu-n sărăcie-i infernal,
medicamente n-au, și n-au nici pită
și-acceptă măștile de carnaval

Se pun impozite pe sentimente,
pe dreptul de a fi transilvăneni,
pe dreptul la cuvinte pertinente,
se pun impozite și pe pomeni

La tine-n casă gazele se-nchid,
un frig istoric s-a-ncuibat în oase,
strategii se întorc din vid,
ne-așteaptă vremuri dureroase

Poporule, tu nu mai ai puterea
de-a rezista prin dragostea de  vatră,
ți-s interzise laptele și mierea
și țara ta au transformat-o-n șatră

Tu nu mai ai nimic din ale tale,
ai devenit argat în casa ta,
istoria te duce doar la vale
și la fereastră-ți cânt-o cucuvea

Ți-împart dușmanii ultima moșie,
pe trupul tău aterizează corbi
ce-n piețe croncăne democrație,
și cască gura un popor de orbi

Mă-ntreb în fiecare zi ce mai aștepți,
de ce nu-i dai pe toți afară?
n-avem nevoie-n suflet de nedrepți,
nu-ți trebuie stăpân la tine-n țară

Aruncă-i peste granița deschisă
să nu rămână-n urmă nicio umbră,
ridică-te ca Dumnezeu din clisă
și prin istoria nedreaptă, umblă!

11 decembrie 1991