Se vinde tot, fecioarele-s la preț,
rulmenții se învârt către Stambul,
aveți supremul meu dispreț,
întreaga țară e un Cernobâl
În țara mea poeții nu au loc
și n-are loc de frunte poezia,
siniștrii pun impozit pe noroc,
se-ntinde ca o pegră nerozia
În țara mea copiii sunt săraci,
bătrânii se îndreaptă spre morminte,
la orice colț sunt condamnați ortaci
și-orice gazetă-n țara mea te minte
În școli și-n case este frig
se moare des de boala socială,
îngheață limba, nu mai pot să strig
nici la minerii care se răscoală
În țara mea-s crucificați eroii,
iar leprele-s expuse în vitrine,
noi suntem, din păcate, fiii ploii
și nu-i nicio speranță de mai bine...
14 decembrie 1991
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu