Cu cât îmbătrânesc devin mai înțelept,
mă îndepărtez de iluziile pierdute, de vise,
și m-apropii de marea călătorie
printre fiare de pradă, proscrise
Prietenii mi-i număr pe degete,
sunt prietenii mei de demult,
ne vedem tot mai rar, tot mai rar,
suntem candele-n vânt
Aceștia sunt anii cei mai înțelepți,
încerc să le împărtășesc și celorlalți din înțelepciunea mea,
dar nimeni nu vrea să învețe;
toți s-au născut învățați, draga mea
Dacă mi s-ar da înapoi anii ce s-au dus
nu știu ce aș face cu ei,
deja sunt singur în apus
și nu mai vreau să călătoresc
pe un drum
risipit printre magnolii și fum
Anii cei mai buni abia mă așteaptă
să-și ia rămas bun de la mine,
o să mă întâlnesc cu prietenii mei
și-o să plutim peste cetăți în ruine
Și o să strâng luna albastră la piept,
cu cât îmbătrânesc devin mai înțelept,
nu mi-e teamă să călătoresc prin univers,
voi merge alături de îngerii desculți,
desculț și eu,
cum am mai mers...
30 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu