UNDEVA AȘTEAPTĂ DRAGOSTEA NOASTRĂ

Ca un foc ce arde-n cenușă,

ca un viscol încuiat într-un zid,

ca o floare surprinsă de iarnă la ușă,

ca un înger învins de un demon perfid,

așa mă simt când lumina albastră

se-nvârte prin ființă invers,

undeva așteaptă dragostea noastră;

prin mine mai e un mileniu de mers

Știu că mai am de dăruit și tu știi,

multe poeme așteaptă să fie scrise,

încă mai pot cânta fericirea de-a fi

pasăre-n zbor descuiată din vise

Și totuși o iarnă-mi bântuie-n gânduri,

corăbiile naufragiază în sânge,

strigă copacii prefăcuți în scânduri

și-aud universul cum plânge

Nu-i timp pentru liniște, pacea-i departe,

se cară lemne pentru rugul meu,

m-ascund între copertele de carte

și-o să ies după ploaie, voi fi curcubeu...

29 iunie 2025

Somewhere, Our Love Waits

Like a fire still burning in ashes,
like a blizzard locked in a wall,
like a flower caught by winter at the doorstep,
like an angel defeated by a treacherous fall,

that's how I feel when the blue light
spins backward deep in my core,
somewhere, our love waits —
and I still have a millennium to explore.

I know I still have more to give, and you know —
many poems are waiting to be penned,
I can still sing the joy of simply being,
a bird in flight, from dream unlocked again.

And yet, a winter haunts my thoughts,
ships are wrecked in my blood’s tide,
trees scream, turned into planks,
and I hear the universe cry.

There’s no time for silence, peace is far,
they’re bringing wood for my pyre anew,
I hide between the covers of books,
and after the rain — I’ll rise as a rainbow too.