Ne prefacem că suntem altceva decât suntem,
vieții noastre-i dăm sensuri bizare,
călătorim fără țintă precisă
prin labirintul inimii amare
Dezamăgirile ne pândesc lacome,
sufletul nostru-i materie primă,
înțelegem cu mult prea târziu
că numai noi suntem de vină
pentru ce se întâmplă cu îngerii noștri
răstigniți pe crucea falselor iubiri,
suntem deștepți doar când o facem pe proștii,
ce pare real sunt de fapt năluciri
Să nu ne mai prefacem că suntem altfel
când inima-i încuiată în piatră,
s-ascultăm, când ne bântuie noaptea,
sufletul ce de spaimă ne latră...
29 iunie 2025
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu