HAI ACASĂ

Caii strigă-n desfrunziri de toamnă,

pe pământ nu-i loc de da și nu,

cad din fluturi, prea frumoasă doamnă,

amintiri în care tu nu mai ești tu

Iarna se strecoară iarăși prin trahee,

la un colț de suflet plânge-un curcubeu,

ce frumoasă ai fost și-ai rămas femeie,

a avut dreptate Dumnezeu

când a aruncat în ochii-ți primăvara

cu tot corul păsărilor vii,

plânge în surdină călimara

și totuși e noapte și tu întârzii

Vara răzvrătită caută pretexte

să te-așeze-n bancă lângă fiul ei,

de atâta iubire revărsată-n texte

ne bat la fereastră florile de tei

Hai acasă strigă caii la fereastră,

e o nebunie de înfloriri în munți,

drumuri cresc în mine, noaptea-i mai albastră,

hai acasă, mâine o să fim cărunți...

3 iunie 2025

COME HOME
translated from Romanian

The horses cry in autumn's bare decay,
On this earth, there’s no more yes or no,
Butterflies fall—too lovely a display,
Of memories where you are not you anymore.

Winter slips again into the throat,
At a soul’s corner, a rainbow softly weeps,
How beautiful you were—and still you float,
God was right in promises He keeps—

When He threw spring into your eyes so wide,
With the full choir of birds alive and free,
The inkwell sobs in silence at its side,
And still it’s night—and you are late to me.

Rebellious summer searches for a cause,
To sit you near her son in classroom rows,
So much love has spilled through all these laws
Of verse—linden blossoms tap the window close.

"Come home," the horses cry outside once more,
A madness of blooms climbs mountains far and near,
Roads rise within me, night is deeper than before—
Come home, for we’ll be gray with age next year.