joi, 10 august 2017

SĂPTĂMÂNA PE SCURT (83)

A dat colțu și Tudor Postelnicu * Modelul finlandez * Bozoncea și espadrilele mov * O țară specială * Simona Halep iubește la nemurire * Detronarea Mihaelei Rădulescu * Război și pace * Manualul de prostologie * Sindromul părului nepieptănabil * Iohannis și Vrâncioaia * Fotbalul fără fotbaliști * Niște infractori * Domnul Goe Godină * Sclavia sufocă România * Răscoala de la Bobâlna 

A dat colțu și Tudor Postelnicu, ultimul ministru de interne al guvernului comunist. A rămas în istorie prin celebra expresie: ”Am fost un dobitoc”, spusă în fața instanței care-i judeca pe marii demnitari comuniști. Dar fostul șef al Securității n-a fost dobitoc deloc, dobitoci au fost aceia care au crezut că are un moment de sinceritate. Cartofor experimentat, știind că nu-l încape costumul de erou, lui Postelnicu nu i-a păsat nici de părerea contemporanilor, nici de posteritatea sa. A ieșit din scenă mistificând realitatea. Probabil că acest personaj din telenovela ”Decembriada” încă se prăpădește de râs în spatele măștii mortuare inexpresive. În urma sa rămâne un biet nepot, Tiberiu, cu o avere estimată la peste 50 de milioane de euro... * Un partid din Finlanda (”Adevărații Finlandezi”, formațiune politică de dreapta, antiimigrație) a fost exclus de la guvernare pentru că și-a ales ca lider un condamnat penal. Au inimi de gheață nepoții lui Moș Crăciun! Cum să faci așa ceva, cum să încalci voința poporului? Păi, la noi, unde încă mai sunt codrii verzi de brazi și fluturi de mătase, dacă un partid își alege ca lider un băiat cu cazier este băgat la guvernare de massele populare în ciuda voinței sale, chiar dacă, foarte curând cea mai mare parte a entuziaștilor va muri, fie de foame, fie de admirație. Bine că modelul finlandez a pătruns doar în educație. Și acolo doar cu vârful pixului. * Aceleași masse populare entuziaste se topesc după vorbele de spirit ale lui Bozoncea de la Palatul Victoria Socialismului de Gang. Se vede că în tinerețea-i revoluționară a participat la seminariile din cartierul Brăilița. Cultura-i cultură, nu te poți ascunde din fața ei. Te calcă-n copite, te mototolește și te aruncă în vâltoarea vieții. Cu fața lui de luptător împotriva economiei de alcool dublu-rafinat, premierul lovește scurt la pateu, în special cu consoane, până-i lasă lați, sub masă, pe lingviștii de mare recunoaștere internațională, aciuați pe la Ministerul Nemuncii, Ministerul Needucației și alte stabilimente cât se poate de onorabile. Îi lovește direct la operație, ca să citez din marele orator de malul gârlei, dezlănțuit sub privirile bovin-admirative ale realizatorului Octavian Hoandră. Care, în semn de prețuire față de invitatul său, își asortase fața vânătă cu o superbă pereche de espadrile mov...*  8432 de pensii speciale erau în 2010. Acum, numărul lor depășește 200 000, sugrumând bugetul asigurărilor sociale! În vremea asta un milion de pensii au cuantumul de 520 lei pe lună. Țară specială, pensii speciale, prostie caracteristică. * Simona Halep a declarat, la Washington, că nu și-ar părăsi țara natală pe care o iubește la nemurire. Așa da, fato, dar iubește-i un pic și pe români! Nu, nu pe politicienii care au făcut țara praf, ci pe oamenii de rând care se bucură cu tine când câștigi, și suferă singuri când pierzi. * Femeia care mulge zilnic din pieptu-i de mamă heroină aproximativ 7,7 litri de lapte nu este, în ciuda așteptărilor, Mihaela Rădulescu. Vremurile glorioase au trecut, acum recidiva din Monaco produce doar latex. Arborii de cauciuc din viața ei pot depune mărturie. * Diferența dintre conducătorii de până în 1989 și cei de astăzi este că ăia militau pentru pace, pentru independență națională, ceea ce implica lipsa armatelor străine de pe teritoriul național (lucru reușit de Gheorghiu Dej, la un șpriț cu vin negru de Sâmburești, alături de Hrușciov și alți consumatori fruntași, în 1958), pe când ăștia nu știu ce să mai facă pentru a aduce trupe de ocupație mascată în spațiul carpato-danubiano-mafiotic. Acești bolnavi care ne conduc vor să transforme porecla în renume, adică poziția noastră geostrategică într-un teatru de război, în care populația să fie abatorizată. N-ar fi pentru prima oară. Și pentru că li s-a părut că ar muri puțini dacă s-ar trage cu arcul și săgeata din dotarea a ceea ce a mai rămas din armata română, au adus rachetele Patriot pentru a dansa cazaciocul, în jurul focului, cu racheții ruși. Dragostea cu năbădăi are întotdeauna un final imprevizibil. Șansa noastră e că războiul a devenit un artificiu publicitar al negustorilor de armament că, dacă chiar se vor lua la harță, am rupt-o-n fericire. Doamne, dacă vrei să-i ocrotești cu adevărat pe români, dă-le conducători patrioți, nu rachete Patriot! * Pentru cei care colorează la orele de sport, după spusele premierului Tudose, sau copiază din manual mersul piticului, vor fi aplicate pedepse, sancțiuni, urecheli, similare doctoranzilor (politicieni) fără operă și fără obraz? Da?! Păi atunci nu-i nicio problemă, n-are rost să mai criticați manualul de educație-fizică, dirigenție și prostologie. * Deși încă nu ne-au invadat rușii, Iohannis s-a retras în munți încercând s-o convingă pe Vrâncioaia că treaba-i proastă și-ar cam fi cazul să-și cheme copiii, împrăștiați prin cele șapte țări muntoase ale Uniunii Europene, la luptă. Drept mulțumire le va oferi câte-o pensie specială. * Întrebare întrebătoare: Există diferențe între pensiile speciale și pensiile nesimțite?  * Am auzit-o și p-asta: sindromul părului nepieptănabil există și își face de cap. Suferințele sunt inimaginabile. Boala a pus pe butuci oameni celebri, de la Răzvan Theodorescu și până la Traian Băsescu...* După cea mai lungă domnie din istoria Regatului Unit ( peste 65 de ani), hoașca de Elisabeta a II-a i-ar cam lăsa locul nepotului Wiliams până nu-l afectează definitiv sindromul părului nepieptănabil. După cum lesne se poate observa, pe Charlică, urmașul de drept, ni-l pasează nouă. Va fi o luptă pe viață și pe moarte pentru tronul iluzoriu al României între Ducele de Viscri și Prințul Miorlau de Lingebliden, sub privirile inexpresive ale Principesei Moștenitoare, Margareta de Hopânțopâl.  * Mulți mafioți italieni, condamnați de multă vreme la ani grei de închisoare în țara de baștină, s-au stabilit în România, unde, până la urmă, au fost dibuiți și extrădați. Mare păcat! În comparație cu politicienii noștri păreau cetățeni model. * După executarea publică a marelui monstru al politicii dâmbovițene, retras la ferma avicolă de la Cornu, printre coropișnițe și gândaci de Colorado, tot mapamondul lumii aștepta cu sufletul la gură, înfășurat într-un fular Blueberry, reacția acestuia. Și iată-l pe domnul Năstase ripostând nimicitor: întreaga Europă îi numără ouăle infestate * La 1 iunie 2017, România a absorbit 0,004% din fondurile europene, cuprinse în exercițiul bugetar 2014-2020. Fie guvernul ăsta nu e bun nici de furat, fie teama de DNA i-a paralizat simțurile de prădător universal. * Echipele românești au fost umilite în cupele europene. Cu excepția Stelei unde noul patron, Dică, a trecut peste considerațiile tactice ale antrenorului Becali. * Așadar, ia să sintetizăm această epopee a fotbalului fără fotbaliști! La Nicosia, Hagi și-a pierdut nădragii, la Bilbao, Dinamo s-a făcut de cacao, pe San-Siro, oltenii o sfecliră, iar cu Olexandria, în Ucraina, astralii-și terfeliră faima. Asta e, ei n-au găsit poarta, eu n-am găsit alte rime. Fotbalul e în amurg precum valsul la Salzburg. Doar Budescu c-o rabona poate uimi Lisabona. Hai că am terminat cu informațiile și considerațiile fotbalistico-mistice, v-am pupat pe portofel. * Condamnat la 7 ani în Tibetul sistemului penitenciar, Puiu Popoviciu, ginerele fostului mahăr comunist Ion Dincă Teleagă (predestinare), se face că plouă. Ce fraier! Pe căldura asta sufocantă statul la răcoare este recomandat de toți medicii DNA. Așa că este cu atât mai bizară ieșirea în bătaia soarelui a distinsului vânzător ambulant de transformatoare ruginite Relu Fenechiu, după doar doi-trei ani de distracție și aer necondiționat. Măi, băieți, rămâneți înăuntru că afară concurența e acerbă. * Directiva 1371/2017 a UE, care va deveni obligatorie începând cu 6 iulie 2019, stabilește ca pragul pentru furat să fie de minim 10 000 de euro. În vestul Europei, suma asta nu înseamnă mare lucru, însă, în est, are o importanță colosală. E punctul de sprijin al corupților ca să poată răsturna bugetul statului în buzunarul personal. * Nici n-au auzit bine vestea, că edilii din Dumbrăvița (jud. Timiș) au și cumpărat 20 de pixuri cu 30 de milioane de lei vechi! Așa, măi, băieți, aplicați (fără)delegile europene! * Filosoful cu o fluierice în gură, pe post de pipă, domnul Goe Godină, a picat pentru a cincea oară examenul de admitere la Academia de Poliție. Se poate, măi, Marinică? Tocmai acum când mamița, mam-mare și tanti Mița vroiau să te ducă de 10 mai la București?! De ce te încăpățânezi și-i tragi într-una cu Academia de Poliție când Conservatorul abia așteaptă să te înregimenteze? Ce, crezi că omenirea umană nu știe că ești cel mai mare dirijor din intersecții? * Deficitul comercial al României a crescut în primul semestru cu 30%, ajungând la 5,8 miliarde de euro (valoarea exporturilor a fost de 30,88 miliarde de euro, iar a importurilor de 36,72 de miliarde de euro). E un semn al lipsei de competivitate a economiei românești. O țară cu o balanță comercială negativă are puține soluții de dezvoltare durabilă, alunecă ușor, dar sigur, spre periferia capitalismului. Iar nivelul de trai al majorității oamenilor nu poate trece ștacheta supraviețuirii. * Așa cum v-am tot spus, dar nu ne-ați crezut, Guvernul s-a apucat de scumpiri ca să acopere așa zisele măriri salariale. Ultima palmă aplicată pe obrazul consumatorului este mărirea accizelor la carburanți, care evident că va antrena creșterea tuturor prețurilor. În felul ăsta, social-democrații iau de la săraci și dau la bogați, întrucât impozitul pe dividende rămâne zero. Ca și guvernarea. * Unul Corcodel (ce nume predestinat), șef prin Jandarmeria română, a fost arestat pentru cămătărie! Oare cât de putrede sunt instituțiile statului? Cât de jos a ajuns societatea românească dacă închide ochii la toate golăniile șarlatanilor cu funcții de conducere? Unde stă ascuns chirurgul acestei țări bolnave? * Șosele paradite, munți de gunoaie, chinezării pe post de opere de artă, porumb acrit, hamsii prăjite la soare, șaorme îndoielnice, bere botezată la greu, șezlonguri jegoase și scumpe, plaje murdare, pietre-n apă, bolovani pe țărm, burți revărsate pe nisip, topless nerecomandabil minorilor sub 50 de ani, urlete de țânci aduși la scăldat cu forța, tatuaje hilare, scandaluri, bătăi pe umbreluțe, boxe bubuind non-stop, prețuri de pușcărie de maximă siguranță, dughene infecte plasate până-n buza mării, camere de hoteluri cu pretenții în care furnicile s-au cazat de câțiva ani, mâncare de colhoz, țigănie, vânzători ambulanți de ace, brice și carice, hoți de prosoape, poeți de sezon ( ”Porumbelul cu sărică este bun la păsărică”/ ”Porumbelul de la mare șade bine-ntre picioare”. Așa o fi, n-am verificat.), trubaduri de faleză, patroni jefuitori...Da, am fost din nou pe litoralul românesc al Mării Negre. Nu mă învăț minte niciodată * În concluzie, turismul estival românesc este un amestec de lux țigănesc și jeg absolut, pe un fond de nepăsare totală a statului. Jefuirea turistului e singurul obiectiv al acestor operatori (de fapt bandiți sadea) economici * Încă un episod al batjocoririi muncitorului român s-a consumat la Păulești, în județul Prahova, unde patronul cipriot, supărat că oamenii au avut curajul să-și ceară salariul, a urlat cât l-a ținut gura aia de șarpe capitalist și i-a înjurat ca la ușa cortului. Industria textilă este ramura în care exploatatorii străini, în cea mai mare parte aventurieri scoși din habele Occidentului, îi batjocoresc pe lucrători, în proporție covârșitoare femei. Sclavii muncesc peste program, n-au zile libere, nu li se acordă drepturile prevăzute de lege, și dacă mai au și curajul să-și ceară salariul de nimic la timp, sunt înjurați, amenințați, batjocoriți. Acesta este rezultatul politicilor economice tâmpite promovate de politrucii ultimilor 27 de ani. Ei n-au valorificat calitățile muncitorului român, ci l-au vândut ca sclav. Și au avut grijă să-i anunțe pe negustorii de ființe umane că în România sunt cei mai ieftini sclavi din Europa. Care, pe deasupra, îndură orice batjocură, orice mizerie. Dincolo de ochelarii de cal ai celor mai săraci cu duhul, cărora li se pare că încă-i bine, România nu e decât un rezervor de sclavi pentru Occident. Ăia mai tineri sunt transformați în gladiatori sau în curtezane pe la curțile Occidentului, iar ceilalți, fără față comercială, sunt îndreptați spre cele mai înjositoare munci. Nu faptul că practică o meserie sau alta e o problemă în sine, deranjant este modul disprețuitor în care sunt percepuți de patronii veroși, care-i exploatează la sânge în schimbul unor salarii de mizerie. Ca să nu mai vorbim de faptul că oamenii inteligenți, alungați de sărăcie de la rosturile lor, îndură, pentru câțiva firfirici, nedreptăți înfiorătoare. Cu o asemenea politică antiromânească, mai devreme sau mai târziu, oamenii se vor revolta împotriva nedreptății. Numai de n-ar avea soarta celor de la Bobâlna, care, din câte am aflat și noi din ”Istoria necenzurată a românilor” a cronicarului Adi Sfinteș, s-a terminat destul de nasol * ”După ce l-a înjurat cu năduf, în gând, Mihai îl rugă pe perceptor: ”-Mai lasă-ne un pic, șogore, numai un pic, că n-avem. Pielea de pe noi ne-a mai rămas!” ”-Auzi la el, pielea i-a mai rămas! Apropo, ai plătit taxa pe pielea de țăran? Dar pe cea pe ghiorăitul mațelor? Fira-ți ale dracului de jigodii valahe, nu știți decât să vă văitați și să vă ascundeți ochii în fundul capului. Aveți noroc că n-avem cu cine munci pământul că demult vă terminam de tot, să nu se mai audă de nația voastră-n  Ardeal. Că, de când am venit peste voi, numai probleme ne faceți, latini ordinari!”  După-amiază apărea doctorul care-l întreba de autorizație sanitară:  ”-N-ai, așa-i? N-are nimic, o rezolvăm noi într-un fel, oameni suntem. Nu mai trage mâța de coadă! Dă-o încoa! E siameză! De unde ai tu, mă, așa pisică? Ce moștenire de la tactu, mă? Ai furat-o, așa-i?” Când se îngânau alandala ziua cu noaptea, jandarmul îl ducea pe Mihai la post unde avea să-și petreacă noaptea cu gândul la copilașii lui care dormeau sub cerul înstelat visându-l pe Dumnezeul mă-sii lui de nobil care luase un credit de la Banca Internațională a Religiilor, punând gaj bordeiele iobagilor. A doua zi, Mihai avea să facă o faptă mare. Nu și-a mai scos căciula în fața honvedului că n-o mai avea, și după ce a mai luat-o o dată pe cocoașă ca la Poliția democratică, a purces agale spre Bobâlna. Era anul 1437, și din cauza faptului că nu le avea cu literatura beletristică, a citit indicatoarele greșit și a ajuns la Căpâlna. În timp ce el zăbovea la fetele din așezarea mai sus pomenită, Gheorghe Lepeș, episcopul Transilvaniei, anunță oamenii să stea liniștiți, să nu care cumva să creadă vreunul că a uitat de strângerea dărilor pe ultimii trei ani. Ca să le vină iobagilor mai ușor să se răscoale, le va strânge în moneda nouă, e drept că mai valoroasă, dar și mai frumoasă. La chemarea lui Mihai și a unui ungur, Ladislau Csaky, țăranii încep chermeza. Nobilii au luat-o-n barbă nasol de tot, așa că după ce-i amăgesc pe țărani cu pacea, se unesc între ei (ungurii, sașii și secuii) și  hotărăsc să-i termine pe iobagii români. Ceea ce s-a și întâmplat cu Mihai din Vireag și cu alți capi ai răscoalei care, după ce au fost schingiuiți cu profesionalism, au fost tăiați în bucăți și făcuți celebri pe la porțile diferitelor orașe, spre deliciul corbilor, vulturilor și câinilor, cărora le picau din când în când câte o ciosvârtă de revoluționar...”


CONTELE DE MONTE-CRISTO
13 august 2017


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu