O dimineață de vară țâșni
din noaptea ce-n ochi se înecase,
soarele roșu ca un glonte de foc
în tenebrele inimii îmi intrase
A luminat golul acela imens
în care scoicile însetate de nisip
se hrăneau cu meduze și alge
întinse haotic pe chip
Au trecut printre scorburi sirene,
pe trasee sculptate în oase,
era o dimineață dureros de albastră,
iar ele erau atât de frumoase!
Privirile-mi năpădiseră orizontul
ca un șarpe verde, de mare,
au încolăcit soarele
ce nu mai putea scăpa din strânsoare
Încercând să scape, s-a izbit de văzduh
ca de un zid de granit,
dar nu a scăpat
și-n ochii mei s-a topit
A curs peste inimă ca o lavă,
peste suflet s-a scurs ca un drog,
abia s-a mai auzit strigând dinlăuntru
bunul meu inorog
Era o dimineață de vară sărată
ce a intrat în mine și s-a întins
ca un șarpe solar,
sinucis dinadins
6 august 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu