Îngenunchez la tâmpla ta căruntă,
ne-a nins prea mult durerea pe-amândoi,
această moarte se transformă-n nuntă,
la care invitații sunt strigoi
Tu, Țara mea, tu, Patrie bolnavă,
te-am strâns în brațe de atâtea ori,
dar starea ta e tot mai gravă
și ne sugrumă marșuri de cocori
Să dăm ceasornicul cu-n veac în urmă
să îndreptăm greșeala de parcurs,
să nu mai pască iarba altă turmă,
să încetăm să ne-închinăm la urs
Dă-mi mâna, Patrie, să-ți dau putere
să te ridici din glodul altei lumi,
să nu-ți mai bântuie istoria himere,
să evadăm din casa de nebuni
Îngenunchez în fața ta cuminte,
doar tu mă poți opri din căutări,
poate vom fi într-o zi ca înainte
de-a fi vânduți de cinici trădători
Ne vor lovi ninsorile de sare,
prin sânge caii-or fremăta întruna,
citește-mi, Țară, ultima scrisoare,
văzduhul lacom îmi întinde mâna
20 august 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu