O noapte ploioasă

Era o noapte ploioasă, invadatoare,
Plângeau frunzele pe străzile murdare.
Luminile orașului se-aprinseseră în dezordine totală
Umbrele se-ntindeau cadaverice ca o boală

Era un moment de bătut cuie cu tesla-n neant
Crucificând fantome din timpul celălalt.
Se-nvârteau gândurile cu mine laolaltă,
Și mi-ai părut dintr-odată atât de înaltă

Încât am traversat oceanul fără să știu să înot,
Trăgând prin trahee supremul complot,
La care participau statuile de ceară, îngerii,
Și toți martorii absenți din Valea Plângerii

Mă strigau stelele strivite de asfaltul murdar,
Nu puteam să răspund, gura se-ngropase-n mortar.
Nu-mi mai amintesc decât că era o noapte ploioasă
Și-n oglinda spartă tu erai așa de frumoasă...


27 august 2017