Hai să plutim pe mare

Or să ne crească solzii și-o să plutim pe mare,
printre furtuni solare o să mă strângi la piept,
suprema așteptare se va-îneca în sare,
iubirea absolută e ultimul concept

Se vor deschide, poate, ferestrele marine,
iar noi prin Atlantida invers vom înota,
și toată Atlantida ce se îneacă-n mine
pe țărmurile tale milenii va striga

Delfinii altei ere vor sta de veghe-n valuri
de câte ori ne-om pierde în dezertări de pești,
ca-n vremea când cădea lumina printre șaluri
am să mă mir, iubito, cât de frumoasă ești!

Se poate ca de spaimă sirenele să plângă,
și să-ți cerșească rujul, și laptele de alge,
dar gândul meu de mână-o să te strângă,
de câte ori oblonul luminii se va sparge

Să nu le dai rețeta ce-ți circulă prin sânge,
e-atâta amar în jur că ne-ar putea răpi,
să nu te temi, iubito, nici dacă nopți vor plânge
prin Atlantida-n care suprem ne vom iubi

Să respirăm prin branhii, să câștigăm săruturi,
nisipul dimprejur în scoici să se ascundă,
cum s-au ascuns geloase cohortele de fluturi
în clopotul ce bate mirarea din secundă

Așa că să lăsăm iar solzii să ne crească, 
să traversăm lunatici furtunile solare,
să spargem existenței o ultimă fereastră
îmbrățișați de alge, hai să plutim pe mare...


3 august 2017