Tu, ce-ai picurat prin mine ca o vină
roua nopților sinucise de vară,
aprinde-mi în ochi o lumină
sfâșierea să nu mă doară
Când vulturii se vor strânge apatici
la căpătâiul omului frumos,
vor dezerta caii sălbatici
pe fruntea cerului sticlos
Tu, ce-ai curs prin mine ca o lavă
strecurându-te printre stânci,
răspunde-mi: cât este de gravă
tăcerea ochilor adânci?
Ce se va-ntâmpla în cuvinte
dacă lupta mea va fi mai puțină?
De ce mi-ai picurat dinainte
dragostea de Patrie ca pe-o vină?
24 noiembrie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu