Aventura fiscală a PSD lasă marile orașe fără cea mai mare parte a banilor de investiții, devalorizează leul, scade atractivitatea deschiderii de noi afaceri de către investitorii serioși, înnegrește prognozele privind deficitul. Totodată, au crescut prețurile la buleftrică, gaze, benzină, produse alimentare de strictă necesitate (ouă, carne, lapte-n buze, frunze-n țâțe). Ai impresia că programul de guvernare-eșuare e pus în practică de adversarii politici, iar strategii lor se mulțumesc să se-nvârtă precum Comitetul Olimpic Internațional într-o căldare. Liderul maxim se crede Magellan și o tot arde de unul singur în jurul lumii, dar ar trebui să-i spună cineva că nici portughezul, un fel de brazilian mai de la mama lui, n-a ajuns la destinație. * Măsurile fiscale introduse de alde Mișa, după dictare, sunt de sorginte neoliberală (sud-americană) și au fost aplicate de generalul Pinochet, în Chile. Ele se fundamentează pe ideea că între angajat și angajator nu trebuie să existe nicio solidaritate. N-o mai lungim, explozia prețurilor e o consecință a imploziei fiscale pe care a introdus-o guvernul pentru a-i grăbi sfârșitul așa zisului bum-bum economic bazat pe consum de resturi alimentare, care făcea din România hiena Europei * Știați că multinaționalele au ca angajați peste un milion de români? Că 90% dintre investițiile din țara noastră le aparțin, iar 60% din Bugetul de Stat e alimentat din impozitele și taxele pe care le plătesc?! Nu știați, așa-i? Uite, știți de acum încolo. Poate-i informați și p-ăia de la Guvern. Și chiar dacă le place sau nu, nu ne permitem, în acest moment, să nu ținem cont de realitatea economică. Realitate pe care, ce coincidență!, chiar politicienii post-decembriști au creat-o! De ce? Ca să aibă pe cine învinovăți când se vor îneca cu propria vomă economică. * La Deva, poporul l-a ales primar pe unul care pe vremea când era vice a trimis șoferul instituției să susțină un examen de master în locul său! V-ați întrebat vreodată ce e în mintea electoratului de alege bagabonți semianalfabeți? Întrebați-vă! Și, dacă găsiți răspunsul, s-ar putea să mai fie o speranță că nu faceți umbră pământului degeaba. Dacă nu, într-un timp nu prea îndepărtat nu va mai exista un stat național, unitar și independent (sanchi!) care să se numească România. * Cureaua pe care PSD-ul a înșirat promisiunile electorale i s-a încolăcit de grumaz. Așa se explică respirația îngreunată, lacrimile de neputință ale ministrului bănișorilor noștri și privirea de vită încălțată a premierului, care latră în lanț și se-nvârte bezmetic în jurul cozii. Iar ideologii partidului nu înțeleg (nimeni nu i-a suspectat de așa ceva) cum de s-a prăbușit atât de repede, sub propria-i infatuare, colosul cu picioare de lut. Că înfrângerea de la alegerile parțiale locale din 4 noiembrie e singura certitudine pe care pot s-o pipăie artizanii amăgirilor. * Acum să nu credeți că vor veni la putere unii mai breji, nici vorbă, în multe locuri vor fi aceleași personaje, dar cu o altă identitate politică, asta fiind regula de reciclare a deșeurilor. Românii nu aleg idei, competențe, viziuni, oameni de caracter. Nu, ei îi aleg pe ceilalți, profitori, infatuați, îmbuibați, numai ca să le dea în cap acelora pe care mai alaltăieri i-au cocoțat în prepeleacul puterii. Așa că la noi nu există alternanța la putere, pe bază de programe realizabile, ci alternanța la ciolan, pe fondul lăcomiei bolnave combinată cu prostia tradițională. Numai formarea unei culturi politice autentice poate opri rotirea cadrelor din haznaua politică. Dar pentru asta e nevoie de o educație civică solidă, care se poate forma doar în școală. Nu în școala de corecție a vieții, ci în școala românească unde, din păcate pentru secolul în care ne aflăm, se pune accentul pe catehismul religios, nu pe etică. * În China a fost elaborat un manual de șofat dedicat femeilor. În România ar trebui elaborat un manual de șofat pentru taximetriști, tiriști și pentru ceilalți posesori de volan. * Cică iubitul Simonei Halep ar fi unul Radu Barbu (34 de anișori), fost jucător de tenis (cu t), în prezent director de turnee de tenis (cu p). Presa de sub chiloți îi reproșează lui Radu că n-a atins decât locul 1151 ATP. Lăsați băiatul în pace! Uite, acum a atins locul 1 WTA. Progresul e remarcabil. Chiar nu înțeleg ce are sula cu prefectura, ce are clasamentul cu aranjamentul? Dacă ei se iubește și e fericiți, locul din clasament nici nu mai contează. Că, vorba uneia dintre sonatele lui Beethoven, Romica Puceanu parcă, banii n-aduce fericirea, mult mai de preț e iubirea * ”Când nedreptatea devine lege, rezistența devine o datorie”, a citat filosoful Mihail Șora la împlinirea a 101 ani. Nu la vârsta lui se referea, ci la mizeria morală din politica românească. Ar trebui rânit gunoiul din jurul nostru ca să putem respira un aer mai proaspăt. E o datorie națională ca fiecare dintre noi să pună mâna pe mătură. Altminteri se alege praful. * Petre Țuțea îl considera pe Ceaușescu un naționalist mai mare decât el. Nici nu glumea, nici nu era ironic. Pur și simplu înțelegea că dincolo de internaționalismul comunist afișat, Ceaușescu își iubea cu patimă țara pe care a scos-o din Evul Mediu și a adus-o în Epoca Contemporană. România lui Ceaușescu a trecut de la carul cu boi la fabricarea de tractoare, camioane, autoturisme, avioane...Gânditorul Țuțea a avut dreptate până la final, așa că Ceaușescu a sfârșit, ca orice patriot român pus în slujba țării, sfâșiat de alogeni. Iar naivii, aceia pentru care președintele luptase toată viața, îi aplaudau frenetic pe călăi, deși ei erau următorii pe listă. * Așa zisul prinț Nicolae a încercat să pătrundă în reședința din Elveția a fostului rege Mihai, ca să-l vadă înainte de moarte și, într-un moment de neatenție, să-i șterpelească coroana. A fost împiedicat de angajații celorlalți hoțomani, principesa Margareta, care se plimbă cu trotineta, și Alteța Sa Radu de Vrăjălien-Lingebliden. Pentru republicani, Prințul Miorlau. Uite, d-aia e frumoasă Monarhia! Indiferent cât de golani ar fi moștenitorii tronului iluzoriu, tot apar pe prima pagină a gazetelor de perete. De nefericitul prinț Nicolae (nefericit în sensul că nu reușește să ajungă la masa succesorală, adică la cașcaval), s-a lepădat și coana mă-sa, principesa Elena din Troia-Ferentari. Care, și ea, s-a dedulcit la dude, după cum puteți afla din cartea ”Adevărul despre România”, ce tocmai a ieșit de sub tipar. Cartea, nu prințesa. Deși Alteța Sa ar fi preferat să fie invers. * Vâjiala regelui Americii prin Asia, pe la frații comuniști, care le amenință supremația economică, dovedește că singurele ideologii unanim acceptate sunt cele care le dau oamenilor de mâncare. În stilul său ușor teatral, Majestatea Sa Donald Trump i-a ridicat în slăvi pe chinezi, care-i cam fac la buzunar pe americani (da, se poate și așa!), deficitul comercial între primele două puteri economice ale lumii fiind o povară pentru canibalii (vorba bolșevicului Iliescu) americani. Trump se angajează să schimbe lucrurile, ceea ce l-a făcut să zâmbească șăgalnic pe liderul Să Țiomping (Xi Jinping, în chineză). Așa ceva ar fi posibil numai dacă se mută toți chinezii în SUA. Fiindcă teoria lui Adam Smith, potrivit căreia progresul economic al unei țări este în strânsă legătură cu creșterea demografică, e încă valabilă, în ciuda economiștilor care mizau numai pe noile descoperiri ale științei. Chinezii le-au împletit pe cele două înțelegând că în esență omul rămâne un personaj primitiv, care are nevoie de lucruri simple. * În martie 2017, nemuritoarea Olguța ne intra la corazonul inimii cu promisiunea că: ”salariile mai mici de 4000 de lei se vor dubla.” O lună mai târziu, semețul Dragnea ne umplea stomacul burții cu friptură de umbră de iepure și miros de pâine caldă: ”Toate salariile bugetarilor vor crește cu 25%.” Pe 9 noiembrie 2017, ministrul Mișa spune, din eroarea greșelii, adevărul: ”Fiecare salariu va crește cu doi lei.” Ce, vă așteptați la altceva de la o guvernare de doi lei? * ”Oricine e în jurul meu trebuie să fie omorât,” afirmă telenovelistic Livache. Ori se răzgâie, ori se plânge, ori e singurul care știe ce trebuie făcut. * Imediat, Codrin, acest Oana Zăvoranu a PSD-ului, anunță apocaliptic o listă cu următoarele victime ale DNA-ului. În mod paradoxal, lista pare credibilă întrucât cei mai mulți dintre nominalizații la premiile justiției sunt hoțomani sadea. * Pe aceeași linie se înscrie și Alina Gorghiu care-l proclamă pe Ludovic premier, conform principiului socratic: ”a nimerit Orban Brăila”. * Dan Negru se laudă că pe la 16-17 ani, de fiecare Revelion, căuta gagici cu picioare lungi. Vreo două picioare d-astea interminabile s-au proptit în fundul său negru atât de violent încât nu se mai poate opri din urlete de durere. Noroc că-i mai alină suferința Adrian Copilul Minune. * Oana Zăvoranu caută un înger de pisică ”care s-o iubească pe mamiiii ”. N-a specificat cine e mami, ea sau Zăvoranca a bătrână. Ținând cont că pisica, sau pisicoiul, ar trebui să fie deja înger, e căutat ca s-o mozolească pe Mărioara. Te crucești în ce hal îi patinează direcția distinsei iubitoare de animale cu două sau patru picioare, cu tracțiune integrală și schimbător de viteze cromat. * Învățământul românesc este pe mâini bune. Raluca Bădulescu, profă de română-engleză, practică o altă meserie alături de Iulia Albu, eleva model a găinologiei românești, secția ”Varujan Vosganian”. * Nu e clar de la ce secție provine Alexandru cel Bun, dar ne va lămuri ”Istoria necenzurată a românilor”: ” Cu toate că Alexandru și-a respectat promisiunea de a-l ajuta pe Vladislav , oricând și oriunde, polonul a fost bulangiu, și-n 1412, la Lublau, se înțelege cu Sigismund Maghiarul să monitorizeze Moldova și, dacă Alex calcă pe bec, s-o împartă între ei. Că ăștia au fost flămânzi de când i-au fătat mămicile lor din pustă. Și vicleni de nu se poate povesti că înțelegerea lor a rămas secretă până în 1429. Alex își vede conștiincios de treabă și-l ajută pe Vladislav împotriva cavalerilor teutoni, în două rânduri, în 1410, la Grunwald, și în 1422, la Marienburg, unde cavalerii spătarului Coman s-au umplut de glorie deșartă. Ce s-a întâmplat? Moldovenii, după cum le era firea și obiceiul, au băut până s-au făcut mangă într-o pădure din fața cetății. Când au epuizat budanele cu vin, au trimis un pâlc de ostași, care se mai puteau ține pe cele aproximativ două picioare, să aducă licoarea favorită. În timp ce aceștia se întorceau, cavalerii teutoni i-au mirosit, că duhneau de la o poștă, și i-au luat la goană. Cum la moldoveni există un respect colosal pentru proverbul ”fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă”, bravii ostași nu au fost prinși deși dușmanii s-au străduit până au leșinat iepele sub dânșii de atâta preludiu. Tupilați în spatele copacilor, strămoșii lui Cătălin Moroșanu i-au întâmpinat pe teutoni cu niște copaci abia ațânați și cu o ploaie de săgeți eliberatoare de suflete către înaltul cerului, astfel că în scurt timp au putut să-și reia monstruoasa petrecere. E adevărat că nu s-au pus pe băut decât după jefuirea cadavrelor, dar asta i-a umplut de stima polonilor care stăteau pitiți în cetate admirând vitejia moldovenilor, mult mai puțini numeric decât teutonii. Că nu le-au sărit în ajutor nu se pune, că moldovenii veniseră să-i ajute pe ei, nu invers. Despre câte parale valora prietenia lui Vladisav, Alex avea să se lămurească în 1429 când, la Luck, Sigismund cere, sub diverse pretexte (pe care, totuși, Vladislav le-a respins), aplicarea prevederilor înțelegerii secrete de la Lublau, care însemna desființarea Moldovei ca stat. Bleg, bleg, moldoveanul, dar de data asta s-a supărat și-n ultimii ani ai domniei l-a tratat cu sictir pe Jagello, ba, împotriva convingerilor sale, l-a sprijinit pe Sigismund în războiul început în iulie 1431 și încheiat după moarte domnitorului. Moarte care i-a bucurat nespus pe turci fiindcă Alexandru, primul domn moldovean care i-a înfruntat (în 1420), i-a fript ori de câte ori i-a prins în ofsaid, atacând cu nerușinare Moldova (ca în 1431, de exemplu) în nume propriu sau în cel al lui Dan al II-lea, zurbagiul care vroia Chilia numai pentru sine. De altfel, Alex îl înlocuiește pe Dan cu Aldea, fiul lui Mircea cel Bătrân, care, după cum bine știți, dacă ați căscat bine ochii la lecțiile anterioare, îl înscăunase pe el în 1400. Aldea, în semn de recunoștință, își ia numele de Alexandru, după cel al binefăcătorului său, dar botezul ăsta autoimpus nu avu niciun efect asupra evoluției sale istorice pe care dumneavoastră ați halit-o deja. Dar până la urmă, Alexandru cel Bun la toate ciudățeniile istorice făcu exact ce a făcut Mircea cel Bătrân cu 14 ani mai devreme, adică se apucă să petreacă revelionul. Vinul fu cam gros, că la primele ore ale dimineții zilei de 1 ianuarie 1432, când cocoșii se trezesc din mahmureală și cântă fără convingere o manea pe gardurile înghețate, decedă și fu transferat la mănăstirea Bistrița, pe care o zidise să-i mai ierte Dumnezeu păcatele trupești. Că Alexandru cel Bun la pat a preacurvit în prostie, având trei neveste oficiale (Ana, Ringala-Maria și Marina) și nenumărate amante. Despre copiii săi o să aflați mai multe amănunte mai în josul istoriei noastre, că Alex a avut niște puradei ceva de speriat, mai ciudați chiar și decât ai lui Mircea cel Bătrân, dacă e posibil să credeți sau măcar să vă imaginați așa ceva...* Promoușăn: Pentru lectura următoare cumpărați-vă batiste că-n capitolul ”O tragedie moldovenească” o să aflați cam ce tipuri de glume făceau fiii lui Alex. Ăștia, spirite moderne, își aruncau mamele prin fântâni și-și scoteau ochii ori de câte ori aveau ocazia.
La vremea întâmplării acestei nenorociri, în biserica de la Bistrița a fost jale mare, lumea se dădea cu capetele de pereți, iar popa Vasile plângea cu sughițuri că se terminase băutura...
CONTELE DE MONTE-CRISTO
12 noiembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu