Uneori întreb întunericul

Nu e nimeni, doar noaptea așteaptă la ușă

să-i cadă un suflet de înger în palme.

Uneori mă întreb: ce vor face ferestrele singure,

ce s-a întâmplat cu visurile noastre, Doamne?

Cum de s-au prăbușit toate punțile dintre noi

ca și cum n-ar fi fost prăfuite de stele?

Uneori întreb întunericul:

cine va veni pe urmele mele?

Va fi un viscol, va fi o umbră?

Va fi dorul sfâșietor?

Sau nu va fi decât noaptea aceasta

ce mă privește cu un ochi orbitor...

1 noiembrie 2017