Iernaticii fluturi

”Iubitule, vreau aripi! Vreau aripile tale,

îmbrățișează-mă cu ele,

zboară-mă prin sufletul tău

până la stele.

Cu tine de nimic nu mi-e frică; 
zboară-mă,
 mai presus de munții inimii mă ridică
.

Dezbracă-ți, iubite, cămașa de zale,

strânge-mă-n brațele tale

Strânge-mă strâns, atât de strâns

o mie de ani să nu fie de ajuns

să mă poate smulge vreun vânt

Îmbrățișează-mă și-am să-ți cânt

până când de toate poverile lumii te scuturi

și-o să fim pe pământ

numai noi, iernaticii fluturi...”

”Iubito, ia aripile mele,

umple pustiul cu ele

Zboară prin mine în sus și în jos,

îmbrățișează omul frumos

să nu-i mai fie frică, să-i fie numai dor

de rugul nopților mistuitor

Aruncă-ți în foc cămașa de petale,

strânge-mă-n desfrunzirile tale

până când am să-ți cânt

cel mai frumos cântec de pe pământ

Și-n ochii tăi ca boabele de struguri

să zboare fluturii-n amurguri

Pe urmă să te întorci în curcubeu,

să fii lumina sufletului meu...”

18 noiembrie 2017