Te beau ca pe-un vin scos din hrube întunecoase,
curcubeie se-aprind pe cerul gurii,
îmi curgi ca otrava prin oase,
urlă lupii însângerați de marginile zgurii
Și-ți sperie carnea, le e foame cumplită,
în colți ascuțiți te-ar sfâșia,
o să fii în final răstignită,
să nu mai poți niciodată din mine pleca
Ridic paharul și-l trântesc de apus,
din cioburi picură sânge,
prin răni șarpele nopții s-a dus,
fără piele, fără umbre ce ar putea să te-alunge
Dispar din ființă reperele,
respirăm tot mai rar unul în altul
Prăbușite, himerele
traversează prin cioburile noastre neantul
21 noiembrie 2017
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu