Plouă. Munții Carpați îmi întind o batistă

Plouă. Munții Carpați își înmoaie picioarele-n apă.
Le curg printre degete stelele moarte.
Plouă ca la sfârșitul poveștii de dragoste 
strecurată prin sita ferestrelor sparte


Dar cuvintelor-brazi nu le pasă de apă,
vor deveni îngeri, cu mult mai înalți
decât au fost luceferii vreodată;
plouă cu mine peste munții Carpați

Și curg ca un râu printre ierburi uscate,
gunoaie ascunse se agață de plecările mele
strivindu-mi ochii invadați
de rămășițele zilelor grele


Undeva, dincolo de curcubeiele destrămate,
alți îngeri intră-n trepidații;
izgoniți din întâmplările neîntâmplate
și-au pus telefoanele pe vibrații

Plouă. Munții Carpați îmi întind o batistă,
curg printre noi stelele moarte
ca-ntr-o poveste de dragoste tristă
strecurată prin ferestrele inimii sparte


28 noiembrie 2017