Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea

Mi se pare că și eu am cunoscut iubirea;
venea de nicăieri, ca o apă curgea, 
până când a fluierat în biserică
oglinda întoarsă spre amurg de cucuvea

Dintr-odată m-am simțit mai înalt
și am început să văd reinventând culorile;
curgeau prin sânge înserări surprinse
de caracatițe oarbe căutându-și plecările

Inima devenise un nor pe cerul teribil de albastru,
se umpluse de ea golul din jur;
nu mai eram eu, era o mirare
strivită pe treptele divine înmuiate-n sperjur

Se-ntindea ca un viscol de petale magia,
mâna mi-a fost strânsă-n cătușe de vânt,
mi-a tremurat de spaimă sufletul
lipit de inima ei cu pământ

De atâta soare am început să mă cred pasăre
și zburam mai aproape de cer ca oricând.
”Mi se pare că atunci am cunoscut iubirea”,
zise îngerul meu lăcrimând...


14 noiembrie 2017